EDID (Extended Display Identification Data): explicație

Explicația pe scurt

EDID vine de la Extended Display Identification Data. Când porniți un player, o consolă sau un player de streaming, acesta nu știe ca prin minune ce poate face ecranul. Întreabă. Afișajul răspunde cu un mic bloc de date — EDID-ul — care îi listează numele, rezoluțiile, ratele de reîmprospătare, capabilitățile de culoare și HDR și formatele audio.

Sursa citește această listă și alege cea mai bună combinație pe care ambele părți declară că o suportă. Acest singur schimb decide dacă obțineți 4K120 sau 1080p60, HDR sau SDR, Atmos sau stereo. Durează mai puțin de o secundă și nu îl vedeți niciodată.

Unde apare în practică

Într-o conexiune simplă sursă–televizor, totul funcționează invizibil. Problemele încep imediat ce există ceva între ele: un receiver AV, un soundbar, un switch, un cablu lung. Fiecare dispozitiv poate transmite EDID-ul mai departe, îl poate rescrie sau îl poate înlocui cu propriul EDID. Ce ajunge în final la sursă poate fi foarte diferit de ce anunță de fapt afișajul.

Aceasta este cauza unei proporții surprinzătoare din plângerile HDMI. Fără 4K120, deși fiecare cutie scrie 4K120. Fără Dolby Vision pe o intrare, dar în regulă pe alta. Atmos care dispare când opriți proiectorul. Hardware-ul este capabil; EDID-ul care a ajuns la sursă pur și simplu nu a spus asta.

Ce face DR HDMI 8K în acest caz

DR HDMI 8K se plasează între sursă și restul lanțului și preia acest schimb. Vă poate arăta, unul lângă altul, EDID-ul anunțat de sink și EDID-ul citit efectiv de sursă. Poate copia nemodificat EDID-ul sink-ului, îl poate înlocui cu unul dintre cele 100 de tabele stocate (10 sloturi personalizate și 90 predefinite) sau îl poate copia și modifica anumite capabilități înainte de a-l transmite mai departe.

Astfel, EDID-ul devine din ceva invizibil ceva ce puteți citi, modifica și testa pas cu pas.