HDR (high dynamic range): explicație

Explicația pe scurt

Video standard a fost conceput în jurul luminozității pe care o putea atinge un tub catodic. High dynamic range ridică acest plafon: zonele foarte luminoase rămân luminoase fără să strivească restul imaginii, iar detaliile din umbre se păstrează. Are nevoie de un spațiu de culoare mai larg și de o adâncime de cel puțin 10-bit pentru a evita benzile.

În practică veți întâlni patru formate: HDR10, HDR10+, HLG și Dolby Vision. Ele diferă în principal prin modul în care tratează informațiile despre luminozitate: fixe pentru tot filmul, actualizate scenă cu scenă sau, în cazul HLG, transportate fără niciun fel de metadate.

Unde apare în practică

HDR arată corect doar când afișajul îl poate reda cu adevărat. O sursă căreia i se spune că HDR este disponibil va trimite HDR, iar un ecran care nu poate atinge luminozitatea presupusă de conținut trebuie să aplice tone mapping — uneori bine, alteori rezultând o imagine ștearsă, cenușie, care arată mai rău decât SDR.

Formatele HDR oferite sunt decise de datele despre capabilități. De aceea HDR apare uneori pe o intrare și pe alta nu sau dispare când un receiver AV este adăugat în lanț.

Ce face DR HDMI 8K în acest caz

DR HDMI 8K vă permite să controlați direct anunțarea HDR. În indicatorii EDID puteți elimina complet HDR sau îl puteți seta la HDR10, HDR10 cu HLG, HDR10+ sau HDR10+ cu HLG. Dacă HDR face imaginea mai proastă în loc de mai bună, dezactivarea lui la nivelul EDID este un test dintr-un singur clic, fără căutări prin meniurile sursei.